Copilaria mea a fost dificila.. parintii mei , nu aveau prea multi bani ca sa ma creasca si m-au dat la bunicii din partea tatalui de la Craiova. Acesti bunici erau cam… rai si nemernici ,mai ales mama tatalui , dar ma iubeau cum credeau ei ca e mai bine. Bunica din partea tatalui a murit, Dumnezeu s-o ierte.

Vacantele de vara le petreceam la buna, mama mamei mele la tara impreuna cu fratele meu . Atunci ma simteam cel mai bine, relaxata

La 6 ani mami era sa moara,a avut cancer ,dar si-a revenit destul de greu.Doctorii i-au gresit operatia la Bucuresti

La 8-9 ani am fost pt prima data la psiholog si psihiatru. Atunci mi s-a spus, sau mai bine zis parintilor ca as avea tulburare afectiva bipolara si un simt al empatiei extrem de bine dezvoltat

La 13 ani am fost abandonata de prietenele mele cele mai bune si datorita insomniei (care a fost de cateva zile,nu imi aduc aminte exact de cate zile) mi-a debutat boala

La 17 ani am renuntat la medicamente, influentata de un anturaj dubios si am inceput sa beau si sa iau unele medicamente cu alcool. In prima faza nu mai luam nici un medicament si eram in sevraj. Eram in sevraj.Eram indragostita de un idiot. Am ranit sentimentele familiei mele,mai ales ale fratelui meu mai mare si era sa mor de cateva ori.Mama mea fiind asistenta la ambulanta m-a salvat de multe ori de la moarte…

Eram intr-un episod maniacal, decizia mea si a parintilor mei a fost sa repet clasa a11a. Adevarul este ca m-a durut foarte mult.

La 19 ani in iarna ,fenomenul de bullying din liceu ,arpoape de examenul de BAC am decis sa iau un pumn de medicamente, REGRET ca am facut asta.

20 de ani, plecarea la TM la facultate pt prima data , singura intr-un oras strain. Tatal meu lucreaza in Arad , la fabrica de vagoane dar de multe ori nu aveam curajul sa vorbesc multe cu el,doar pt ca imi era rusine. Tati este cel mai bun om din lume,foarte intelegator, pana il enervezi.

D. , prietenul meu cel mai bun m-a ajutat sa trec peste o trauma majora, la 17 ani virigna fiind am fost violata. Dupa 3 ani am reusit sa vorbesc cu mama despre asta iar in iarna am decis sa merg la BV la el , inainte a venit acesta la Arad si ne-am revazut dupa foarte multi ani.A fost pt prima data cand am simtit ca iubesc….

La Arad,nu imi gaseam locul, cariera mi se parea extrem de grea si nu mi se potrivea, nu ma vedeam sa lucrez intr-o fabrica, asa ca la 23 de ani, am fugit la Bucuresti, am decis sa ii pun pe parintii mei in fata faptului implinit, mai ales pe tata care nu ar fi inteles niciodata de ce nu as alege un drum deja batatorit dar eu am inteles situatia mai bine,nu as fi vrut niciodata sa fiu in umbra lui. Stiam ca are multi dusmani in acea fabrica asa ca am decis sa fac o schimbare de cariera .Speram ca o sa fie mai bine macar in viata mea… agitata.

Iarna de la 24 de ani… m-am indragostit de R. actor din Bucuresti si am ramas…dupa aceea am ramas…am pierdut copilul,dar sanatatea mea fizica a ramas intacta.

Aproape 25 de ani ,am in sfarsit speranta si curaj ca lucrurile se vor schimba, ca ma voi schimba cu ajutorul oferit.

Am iubit ,am pierdut , poate voi iubi din nou, mergem inainte! Rabdarea si ceva imi lipseste… pe depin

Puterea familiei mele, este cea mai importanta pentru mine Iubesc , pierd dar realizez cu ce gresesc.

Sunt constienta ca traumele trec m cu rabdare, iubire si multa tarie de caracter!

This time I won’t let the past define me!

Genetica cam ciudata ,stiu ca oricum as fi avut aceasta boala, dar cateodata alegerile pe care le fac in viata sunt iresponsabile.Sunt o persoana asumata si imi respect foarte mult familia chit ca ii mai supar cateodata.