Incepuse ca o simpla zi de vara, când doi necunoscuți s-au reîntâlnit într-un parc ca printr-o întâmplare. Deși nu își mai vorbisera o perioada, nici unul din ei nu uitaseră ce sentimente aveau unul pentru celalalt. Se iubeau foarte mult în ciuda greutăților prin care trecuseră dar aveau orgoliul prea mare sa recunoască asta, fiind și motivul pentru care ea decisese sa ia o pauza.
Baiatul se temea ca fata nu se va întoarce niciodată la el, dar printr-o minune acel lucru s-a întâmplat în acea fatidica zi de vara. Când s-au văzut din nou, s-au luat în brate, s-au sărutat dar spre ghinionul lor începuse o furtuna de numai credeau ca ajung acasă, acela era sfârșitul pt ei, oare?
Femeia fiind prevăzător avea o umbrela la ea,destul de mare cât sa încapă amândoi sub ea. Au fugit prin furtuna de vara,au ajuns la ea acasă amândoi cu inimile ciobite și au făcut dragoste ca și cum nu ar mai fi făcut niciodată. In bratele lui se simțea femeie, se simțea iubita, lucru pe care nu îl mai simțise pana acuma și o speria,desi nu ar trebui. Dar frica ei ramasese: oare ma va părăsi iar sau e doar în capul meu?
Concluzia a fost destul de simpla, cei doi au spus stop, au rămas împreună realizând ce era cel mai important pentru ei : dragostea, viitorul lor, ci nu vorbele altora aruncate în vânt , chiar daca toate lumea era impotriva lor ei se iubeau si asta era tot ce conta
