Astazi este ziua de nastere a verisoarei mele primare. Acum 6 luni ea m-a ajutat si m-a scos dintr-un episod mixt. Este psiholog in Anglia si lucreaza la un spital. Cand eram mica , nu stiam cum sa gestionez situatia din familie cu bunicii mei din partea tatalui, dar crescand am realizat ca ea este foarte draguta si de treaba.O iubesc din suflet, asa am iubit-o si inainte, dar nu stiam cum sa imi gestionez starile. Astazi ma simt curajoasa ,pot vorbi despre traume mai usor si imi este mai bine. Iau exemplul ei si a prietenului meu cel mai bun D.

Sunt de parere ca faptul ca am realizat ca trebuie sa ma iubesc intai pe mine si apoi pe ceilalti este o dovada mai mare si mai de maturitate ca tin la persoanele din jurul meu , mult mai important decat sa ma duc „self-destructive” mode si sa fac numai prostii…