Începe un an nou, yay, ce fericire, am mai supraviețuit un an… Încă unul cu tristețe, depresie, agitație,euforie doar stările normale cu care se confrunta un bipolar. Da, sufar de tulburare afectiva bipolara, iar de vreo doua săptămâni simt ca se apropie o criza, un episod, care sper sa nu fie chiar atât de rău, dar din nefericire cred ca tratamentul pe care îl iau nu își mai fzce efectul.

Ce este cel mai trist este ca deși știi ca se apropie ceva, nu poți face nimic sa previ, poate doar sa mărești dozele de medicamente cum îți zice doctorul, lucru pe care îl urăsc, infinitele pastile care ma fac sa ma simt ca o leguma.

Ce este cel mai urat în situația mea, este ca iau acest tratament de vreo 4 ani, și am un presentiment ca trebuie schimbate cu altceva mai puternic, cel puțin pastilele ăstea nu ma făceau chiar asa leguma…

Și sa revenim la motivul pt care am început sa scriu iar, aseară, în noaptea de 31 ma gândeam serios ca nu mai are rost sa continui, voiam sa renunț. Am vrut sa imi tai venele. Dar ce sa vezi, eram și cam beata ca să fiu sincera, asa ca m-am gândit sa aștept pana de dimineață, măcar sa fiu trează când fac acest gest.

Sau poate am fost doar lașă? Imi este frica de durere, dar dacă ar fi sa mai fac încă o supradoza ar fi posibil sa nu mor și as rămâne doar cu disfunctii renale și hepatice, asa ca voi prefera cuțitul. Cred ca o sa încep sa ma tai iarăși, măcar nu o sa mai simt atâta durere ca cea pe care o am în suflet acum.

Ce m-a adus în stadiul ăsta? Bună întrebare. Poate faptul ca nu ma simt fericita. De fapt, ce este fericirea? Sunt blocata în trecut, nu pot sa trec peste unele lucruri, traumele care apar și coșmarurile, poate și de asta îmi este frica sa dorm. Nu mai vreau sa visez urat, măcar în noaptea dintre ani nu am fost chinuita de acești demoni. În ultimul timp visez numai acea noapte de acum 5 ani când am fost violata, iar în coșmar nici măcar nu pot sa fug cum am făcut în realitate. Am ajuns la concluzia ca mai bine muream la acea tentiva pe care am avut-o… De ce sa trăiesc într-o tristețe și chin infinit?