Aceasta este povestea mea, unei fetite crescuta de mica sub protecția părinților și a fratelui ei. Totul a început de când a fost crescuta de bunicii ei din partea tatălui, niște persoane cu probleme psihice care au distrus-o eventual și pe ea.

Salvatorii copilăriei ei au fost nașii și verișoara ei draga pe care ii iubește în continuare deși nu mai locuiesc în aceeași localitate ca ea.

Copila fiind mai precoce începuse sa observe unele lucruri de mica, cum ca bunica ei o presa sa ii ceara bani părinților ei “de buzunar”, iar când mama ei a făcut cancer aceasta ii repeta fetitei de 5 ani aceleași lucruri mereu : “Mami o sa moara, tati o sa facă iar depresie, iar pe fratele tău o sa îl crească bunicii mamei”.

Acela a fost punctul culminant al povestii mele, de atunci lucrurile au inceput s-o ia razna. In clasa a II-a a fost prima data cand a fost la psiholog si psihiatru cu familia, mi-am revenit , o perioada totul a fost bine pana cand mi-a debutat boala in clasa a VI-a, atunci am fost dusa leguma la Obregia (fostul spital 9).

Atunci mi s-a terminat copilaria, totul a inceput furtunos , nu imi aduc aminte prea multe lucruri , doar multele spitalizari ce au urmat.